Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vară...

Zilele trecute mi-a căzut în mână Lorelei cu coperţile ei cartonate, roşii, puţin roase pe la colţuri şi paginile îngălbenite de vreme. Trecându-mi ochii şi degetele peste paginile ei, mi-am adus aminte de un copil intins pe covorul ţepos din sufragerie, intr-o zi caldă de vară, citind şi descoperind imaginile pline de corcoduşi, tei şi nisip ale lui Teodoreanu in vreme ce comentatorul sportiv prezenta finala de la Roland Garros. Nu puteam citi Lorelei fără să prind cu o ureche scoruri şi nume de jucători pe care îi imitam când jucam badminton in spatele blocului cu fetele. Parcă fluturaşul zbura mai tare dacă îţi ziceai Agassi. :)
Lorelei are pentru mine gust de plimbare prin Târgul de carte a copilului care se rătăceşte printre stand-uri descoperind numele sonore de autori ca pe nişte prieteni vechi şi zgură portocalie, gust de vremuri atât de îndepărtate încât uneori parcă am uitat că au existat.
Lorelei nu mi-e atât poveste cât imagine. Imaginea gării cu cireşe, a mării fără sfârşit, a salonului alb, a ferestrelor, strugurilor roşii şi a creioanelor ascuţite. Poate de aceea în mintea mea, toate poveştile se scriu în imagini.
Lorelei e un fel de refren care îmi răsună uneori în minte, fiecare frază în funcţie de vremea ei. Şi parcă banda s-a blocat în ultima vreme pe..."Şi am rămas cu mâna întinsă ca a regelui Lear..."

Rabdare de fluture

Imi place sa ma uit la fluturi. Uneori as sta ore in sir sa le admir zborul si culorile. Zilele trecute mi-am dat seama ca frumusetea zborului unui fluture sta ascunsa in timp. Atunci cand se lupta sa iasa din crisalida lui, fluturele nu trebuie grabit sau ajutat in niciun fel. Are nevoie de timp suficient sa isi intinda aripile astfel incat sangele lui de fluture sa ajunga pana la capatul venelor lui. Aripile trebuie sa fie bine intinse si suficient de puternice pentru primul lui zbor. Daca incerci sa il ajuti, sa il scapi din stransoarea lui, daca vrei sa ii vezi mai repede zborul frumos risti sa nu il mai vezi niciodată. Un fluture care este ajutat să iasă din pupă nu mai poate să zboare.
Mi s-a intamplat uneori să grăbesc unele lucruri din dorinţa de a le vedea întâmplându-se. Mi s-a întâmplat să spun unele cuvinte prea devreme sau poate să le folosesc prea mult, uitând că mai trebuie să şi tac şi să aştept. Si cine stie cator fluturi nu le-am stricat astfel zborul si culorile. Câtor visuri nu le-am frânt aripile.
Învăţ să tac şi să aştept. Invăţ să las fluturii să zboare la vremea lor ca să mă pot bucura deplin de culorile şi de zborul lor. Învăţ să îmi las visurile la copt pentru vreme potrivită şi îmi dau seama că e tare greu să ai răbdare de....fluture.

Fii-ţi primavara

Demult cineva mi-a spus ca ii sunt cea mai frumoasa primavara si azi m-am trezit cautand-o. Poate pentru că mi-au rămas degetele lipite de foaia calendarului aşteptând cu nerăbdare să dea de foaia aceea cu copacul mare şi înflorit. Poate pentru că mi-au rămas gândurile rătăcite printre buchetele mari de lalele galbene învelite în hârtie albă. Poate că îmi era dor să le simt hârtia puţin aspră ca cea de ziar zgâriindu-mi degetele. Ca un semn că totuşi primăvara există.
Azi, crainica de la radio spunea cum că mâine ar fi 1. Si mi-am adus aminte de 2 luni trecute în goană pe lângă mine şi o iarnă tăcută şi surdă. Si am inceput să-mi doresc să mai fiu primăvară. Să fiu parfum sfios de lalea. Să fiu zi de 2 martie. Şi de 3 sau chiar 4. Să fiu parte dintr-un concert de Beethoven. Si lună pătrată.Dar pentru ca invat sa nu mai astept nimic, invâţ să-mi fiu primăvară. Să-mi fiu lalea, si Imperial şi zile de martie. Să-mi fiu galben şi copaci sfioşi şi soare călduţ. Şi gânduri jucăuşe.
Mâine e totuşi 1. Dacă nu îi poţi fi primăvară cuiva, fii-ţi măcar ţie! O primăvară frumoasă