Astept autobuzul si simt asfaltul rece sub talpi. De parca toata raceala lumii s-ar fi asezat sub talpile mele. Raceala gandurilor,cuvintelor,amintirilor. Misc un pas si frigul e tot acolo. Se intinde precum acoarela verda in borcanul cu apa cand pictam pomii strambi din copilarie. O simt cum urca in mine si imi ingheata asteptarile, visurile, gandurile. De parca mi-ar fi intrat un ciob din oglinda Craiesei zapezii in inima si in ochi. Si nu mai vad si nu mai simt asa cum probabil ar fi trebuit sa o fac.
Astept autobuzul si simt asfaltul rece sub talpi. Si autobuzul nu mai vine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu