Curatenia de primavara

Din gama a face lucruri ca sa iti ocupi mintea sa nu mai zboare la cai mai mult sau mai putin verzi pe pereti, azi am demarat lucrarile pentru curatenia de primavara in vreme ce ieri am iesit in parc si am jucat badminton, simtindu-ma asemenea jucatoarelor de tenis din ani 20 datorita echipamentului. Si chiar a fost interesant.
Am inceput cu datul jos al perdelei - asa ca de acum am o fereastra plina pentru soare - continuand cu spalat de geam si calorifer.
Dar nu despre inventarul meu la curatenie vreau sa vorbesc.
Nici despre astepatarile pe care le am acum de la caloriferul meu pe modelul fetei mosului care a primit cate ceva de la cuptorul spalat, fantana curatata etc.
Trec zilnic pe langa caloriferul meu insa mi se pare mereu la fel de curat. La fel cum mi se par si ferestrele cata vreme vad prin ele.
Dar in seara asta cand le-am luat la sters si frecat bine - mai ales caloriferul - mi-am dat seama ca aveau chiar nevoie sa fie sterse si curatate.
Poate ca la fel se intampla sa trec pe langa sufletul meu. Si sa nu mi se para ca ar avea nevoie de ceva. Atata timp cat inca mai pot sa vad lumea prin el. Cat inca se mai vede zareste ceva pe geamurile lui, totul pare ok.
Asa ca m-am gandit, ce ar fi daca mi-as scoate si sufletul la curatenia de primavara?
I-as sterge ferestrele, ramase uneori cu dare de sare din cauza lacrimilor, i-as repara instalatiile ca sa poata sa incalzeasca bine, i-as deschide larg ferestrele proaspat sterse ca sa intre miros si culoare de magnolie.
Si dupa ce va fi curat de tot, voi pune pe masuta din mijlocul lui, o vaza cu un buchet mare de lalele galbene

Cea mai frumoasa inima

Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a
inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi.
Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima care era intr-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.
Deodata s-a apropiat de multime un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.
Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, avea locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase , chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi din inima concurenta, rani larg deschise, inca sangerande.
"Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa?" Isi sopteau uimiti oamenii.
Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus razand:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic In schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor.
Intelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? - a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus-o in rana proaspata de pe inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Poate

Poate ca nu o sa stiu niciodata semnificatia fiecarui nod sau ordinea tuturor elementelor din tabelul lui Mendeleev la fel de bine cum imi va fi greu sa accept cuvintele ca fiind doar cuvinte. Fara intelesul de dincolo de ele.
Poate ca nu o sa stiu niciodata ca pot construi tablouri si din altceva decat din cioburi. Cioburi din sticla aceea colorata in care zambea soarele. La fel de bine cum nu stiu inca sa tin un ciob in mana fara sa ma tai.
Poate ca nu am sa stiu niciodata sa pun accentul potrivit pe fiecare e la fel cum nu o sa stiu nici drumul care ar fi dus spre inima ta. Si poate ca uneori nici nu trebuie.
Poate ca nu o sa stiu niciodata ca luna poate fi si altfel decat rotunda. Dar asta nu ma impiedica sa visez la luna patrata pe care mi-o va darui cineva intr-o zi.