Lectii "open" despre oameni

Am crescut petrecandu-mi dupa-amiezele sau serile de vara urmarind interminabilele meciuri dintre Agassi si Sampras. Si sperand ca Agassi, jucatorul acela nonconformist si cu un aspect atipic pentru un teren de tenis uneori, va reusi sa trimita mingea in coltul care trebuie si sa castige.

Explorator la majorat

Exista lucruri fara de care nu mi-as putea imagina viata. Sau fara de care stiu cu siguranta ca ar fi aratat diferit. Si nu la fel de colorata. La fel cum nu stiu cum ar arata curcubeul fara galben, zilele de vara insorite fara campurile de floarea soarelui sau minele din America de Sud fara smaraldele care stralucesc in soare.

In urma cu 18 ani intram sfioasa pentru prima data intr-o sala unde se desfasura o intalnire de exploratori. Si ieseam cu un desen de bun venit (Multumesc, Robert),primele noduri invatate, un cantec nou, si mai ales cu gandul la urmatoarea. Si langa ea au continuat sa se adauge urmatoare intalniri, tabere, conventii, festivaluri. Plus oameni frumosi, prieteni de-o viata (Oana, te regasesti?), exploratori de neuitat si lectii cu miez care mi-au umplut viata si inima.

Si muntii au frumusetea lor

Unii oameni seamana cu niste munti. Cu vai adanci, stanci colturoase in care iti tai uneori degetele, flori de colt la care se pare ca nu poti ajunge niciodata si varfuri deseori ascunse in nori.
Alti oameni seamana cu dealurile. Dealuri cu iarba de un verde crud, flori de toate culorile, fluturi si copii care alearga in hohote.
Mai sunt si oamenii care seamana cu marea. Marea aceea care isi schimba culoarea in functie de lumina cerului, care pastreaza caldura in apele ei si in ceasurile reci ale noptii. Marea care spala picioarele celor care se joaca printre scoici si sterge iute inimile stangace schitate pe nisip.
Exista oameni care prefera muntii si isi gasesc bucuria in a atinge varful acela inalt, mereu ascuns in nori. In a avea bataturi in palme de la stanci si cotul julit. In a se trezi in zori pentru a admira cum se trezeste soarele dintre colturi sau a simti vantul crestei taindu-i coltul de fata neacoperit.
Exista oameni care prefera dealul plin de toate aromele si florile. Care prefera firele de iarba care gadila talpile si fluturele speriat care uneori se aseaza pe degete. Doar pentru a zbura in secunda doi. Si mai sunt si unii care iubesc marea cu toate valurile, scoicile si pestii ei colorati. Si ierburile care uneori ti se incurca printre picioare cand te aventurezi in adanc.
Ieri am inteles ca ai ales marea. Si asta a facut sa se pravaleasca niste pietre si sa imi ascund fata in spatele norului acela care ploua de trei zile. Si pentru cateva zile am fost invidioasa pe albastrul ei de metal uneori, pe cioburile ei de scoici pe care le pastrezi pe etajera ta. Si poate de aceea a mai plouat inca vreo trei zile.
Asta pana am inteles ca alegerea ta nu schimba nici muntele nici marea caci marea si muntele au ambele culorile, adancurile si frumusetea lor, mai mult sau mai putin ascunsa in spatele norilor.
Si cand am inteles, norul s-a ridicat pentru o vreme. Si varful s-a putut vedea in toata splendoarea lui, cu colturile lui de calcar. Si pe colturile din dreapta, batute de vant, erau doua flori de colt.

Urare de fericire

Sa iti fie anul fericit. Fericit ca atunci cand pleci de acasa fara umbrela si ploaia a stat pana ai ajuns in statie. Sau inveti sa razi si sa te bucuri asemenea copilului care sare in toate baltile pe care le gaseste, incaltat in cizmele lui de cauciuc cu buline.Poate ar trebui sa pui si tu unele pe lista ta de cumparaturi.