Seminte de primavara

Primaverile ascund in pamantul lor reavan si negru seminte. Seminte de sperante, de visuri, de prietenii, de amintiri, de calatorii.

Un cadou dulce-amar

Traim adeseori cu gandul ca oamenii de langa noi sunt nemuritori. Nu e necesar sa vorbim prea mult cu ei astazi, pentru ca si maine ii vom gasi tot acolo. Nu e neaparata nevoie sa le bagam astazi capul pe usa biroului, pentru ca astazi ne-am propus sa lucram la un proiect urgent. Oricum, ii vom gasi acolo si maine.

Colinda colinda

Ultimele doua seri le-am petrecut la colindat cu fetele (Dana, Carmen, Vali,Amalia, Ana). In unele momente ne-am uimit chiar si noi de curajul nostru...adica doar noi fete le colindat (mai ales cand mai deschidea usa vreo batranica simpatica si ne spunea "cum...doar fete? nu ati luat si voi niciun baiat cu voi?"). Inghiteam galusca, zambeam cald si dadeam cu colindul mai departe.
La sfarsit insa, cu gatul in pioneze si inima plina, bucurandu-ne de cutia de bomboane primita, ne-am dat seama ca se poate si asa si a meritat din plin. Imaginea oamenilor care bateau la usa vecinilor lor ca sa le putem ura si lor, zambetul de surpriza cand primeau din partea noastra o revista (nu se asteptau sa si primeasca ceva de la colindatori), un copil in pijama frecandu-se la ochi care a iesit sa ne asculte, familii inghesuindu-se pe prag sa ne vada sau bebelusi zambind cu ochi mari la noi, cantecul de la bradul din IOR ca sa ne incalzim vocile, Dana asigurandu-se sa avem mereu lumina in scarile in care becul se stinge la fiecare 2 minute, privitul una la cealalta ca nu uitam versurile, incurcam mare cu tare si alte jocuri de cuvinte, toate astea plus alte cateva.....au dat farmec unor seri de sarbatoare.
Am pastrat o colinda si pentru tine....cititorule.
Sa-ti fie mereu inima plina de pacea dintr-un colind

Lectii de vara

Vara mi s-a parut intotdeauna un timp aparte, un an in sine, de vacanta uneori, separat de toate celelalte 9 luni care mai raman. Poate de aceea primele zile de toamna sunt zile in care simt nevoia sa trag linia pentru a vedea ce am invatat, ce am descoperit, ce mai am de lucrat, ce am adunat, daca am adunat suficient pentru a-mi umple cosul acum in prag de septembrie. Vara de 2009 a fost una bogata in lectii, poate nu neaparat in numar ci in miezul lor.
a. Esecurile si neintelegerile nu exista pentru a te face sa renunti. Ci pentru a te motiva ca data viitoare sa faci lucrul respectiv si mai bine. Asta e una dintre lectiile pe care le poti invata cel mai bine in mijlocul copiilor, in momentul in care iti vine sa te tot duci si sa lasi locul altcuiva.
b. Facerea lucrurilor pe jumatate cu cineva, incluzand traseele, studiul, activitatile, drumurile necunoscute, timpul cu grupa, jocurile, cantecul, provocarile si bocancii noroiti le dubleaza intelesul, bucuria si efectul. Multumesc Dana si Emma pentru asta.
c. A spune Nu este dificil pana in momentul in care il spui prima data, cu toata fermitatea si blandetea de care poti da dovada. Cum ar fi...de data asta NU ma mai duc sa spal vasele, chiar daca asta ar implica sa nu mancam.
d. Daca esti foarte concentrat asupra anumitor lucruri sau persoane, risti uneori sa uiti ca mai exista si alti oameni deosebiti si lucruri la fel de deosebite in jurul tau. Si ca lumea nu incepe si nici nu se termina intr-un anumit punct. In punctul in care cred uneori.
e. A parcurge un traseu de munte bogat in semnificatii poate constitui una dintre cele mai mari provocari. Si daca la capatul lui, descoperi ca grohotisul nu a mai fost asa de greu, distanta dintre pietre la fel de mare, intunericul la fel de dens si apa la fel de rece iar inima ta este la locul ei, fara regrete si nostalgii inseamnea ca ai crescut. Si ce bine e sa te culci seara cu sentimentul ca esti un pic mai mare.
f. Dumnezeu are tot timpul o rezerva de putere pentru noi, pe care o activeaza atunci cand ai impresia ca nu mai poti. Fie ca e vorba de un traseu de munte, de o zi de activitati pe care o ai de dus la capat, de o tabara, de o traducere, de o lupta cu o anumita stare. Si daca totusi nu mai poti, are suficienta rabdare sa iti incarci bateriile si sa te ridici. Si da aceeasi rabdare si celor care impart drumul cu tine.
g. Unul dintre lucrurile care fac farmecul unui om este si capacitatea lui de a te surprinde (intr-un mod bun) atunci cand te astepti mai putin sau poate cand crezi ca te-ai obisnuit deja cu tot si nu ar mai avea cu ce sa te surprinda. Cum ar fi ramanerea in urma cu grupul fruntas din coada a cuiva care ar fi putut foarte bine sa mearga in fata, straduinta cuiva de a te ajuta sa ajungi pana sus in varf, incluzand rabdare, voie buna, motivatie si cantec, sau o lanterna pusa la locul potrivit atunci cand ai cea mai mare nevoie de ea.
Si ar mai fi fost lectii despre fluturi, despre provocari, despre raspunsuri la rugaciuni, despre bucuria de a ajunge in varf si despre prietenie dar despre toate acestea mai pe indelete in povesti din serile de toamna.

Lectie de...domesticire

In seara asta, venind cu Miky pe drum, ne-am amintit amandoua de pasajul din Micul Print despre prietenie.
-Eu caut prieteni. Ce înseamna "a domestici"?
- E un lucru uitat de mult, spuse vulpea. Înseamna "a crea legaturi…"
- A crea legaturi?
- Bineînteles, spuse vulpea. Tu nu esti deocamdata pentru mine decît un baietel care se aseamana perfect cu oricare altul dintr-o suta de mii de baietei. Si eu nu am nevoie de tine. Si nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decît o vulpe ca o suta de mii altele. Dar daca tu ma domesticesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic în lume. Eu voi fi pentru tine unica pe lume (...) Viata mea e monotona. Eu vînez pui, oamenii ma vîneaza pe mine. Toti puii se aseamana si toti oamenii sunt la fel. Deci ma cam plictisesc. Dar daca tu ma domesticesti, viata mea va fi cu totul alta, luminoasa. As cunoaste un zgomot de pas care va fi diferit de celelalte. Ceilalti pasi ma fac sa intru sub pamînt. Al tau ma va chema afara, ca o muzica. Si înca ceva! Priveste, vezi acolo cîmpurile cu grîu? Eu nu manînc pîine. Grîul este inutil pentru mine. Cîmpurile de grîu nu înseamna nimic pentru mine. Si asta e trist! Dar tu ai parul blond, aurit. Atunci cînd tu ma vei fi domesticit va fi minunat. Grîul, care este auriu, îmi va aminti de tine. Si îmi va placea zgomotul vîntului prin grîu…
Vulpea tacu si îl privi îndelung pe micul print:
- Te rog… domesticeste-ma! spuse ea.
- As vrea mult, raspunse micul print, dar nu am prea mult timp. Am de gasit prieteni si multe lucruri de cunoscut.
- Nu cunosti decît lucrurile pe care le domesticesti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara de la negustori lucruri facute de-a gata. Dar cum nu exista negustori care sa vînda prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, domesticeste-ma.
- Ce trebuie facut? spuse micul print.
- Trebuie sa fii foarte rabdator, raspunse vulpea. Te vei aseza mai întîi ceva mai departe de mine, cam asa, în iarba. Te voi privi cu coada ochiului si tu nu vei zice nimic. Vorbirea e izvor de neîntelegeri. Dar în fiecare zi te vei putea aseza ceva mai aproape...
- A doua zi micul print reveni.

- Ar fi fost mai bine sa fi revenit la aceeasi ora, spuse vulpea. Daca vii, de exemplu, la ora patru dupa-amiaza, voi începe sa fiu fericita de la ora trei chiar. Cu cît timpul va trece, cu atît voi fi mai fericita. La ora patru voi fi agitata si nelinistita; voi descoperi fericirea! Dar daca vii fara nici o socoteala, nu voi sti la ce ora sa îmi pregatesc inima… trebuie ritualuri. (...)

Astfel, micul print o domestici pe vulpe. "
Pasajul mai continua. Doar ca de data asta m-am oprit doar aici. Poate din dorul de prietenii de alta data care intr-un fel sau altul s-au estompat. Poate din dorinta de a fi...domesticita. Nu e chiar cel mai dragut termen dar in lumina lui Exupery se vede altfel. Oare se mai intampla lucruri de genul asta azi?

O prietenie....fara dar si poate

Am cunoscut-o pe Onyshor intr-o tabara care si dupa 10 ani ramane in top 5. O tabara in care am fost prima data ofiter de serviciu, in care am ras si am inceput sa invat ce inseamna sa stau dreapta (si inca mai invat si azi). Coborarea de pe Saua Stunga, o coborare cu cantec, cu carti si cu mers pe pilot automat a fost unul dintre punctele de mereu aducere aminte ale taberei. Poate si pentru faptul ca am cunoscut doi oameni extraordinari care intr-un fel sau altul si-au pus amprenta asupra vietii mele in unele dintre cele mai semnificative si originale moduri. Si unul dintre ei este Oana.
Poate ca nu au fost multe traseele pe care le-am mai batut de atunci impreuna, dar ecoul celor pe care le-am facut mai rezoneaza inca in mintea mea ca un refren: Lacul Vulturilor, un deal din Moeciu si alte Sei Strunga in alte forme. Si undeva in visurile mele sunt celelalte trasee care vor urma.
Poate ca nu ne-am vazut mult dar cu siguranta ne-am scris mult. Si undeva intr-o cutie, inca mai am scrisorile de la tine. Cu recenziile tale de carte, cu povestile si poeziile tale, cu intrebarile si raspunsurile tale la intrebarile si raspunsurile mele, cu visurile care incepeau sa prinda contur sau cu cioburi de visuri, in functie de situatie. Si uneori, ma mai uit cu dor in cutia de scrisori. Parca mi-e mai drag un plic decat un mail sau o convorbire la telefon.
Poate ca nu am fost intotdeauna aproape, chiar daca uneori am stat in acelasi oras, dar asta nu m-a impiedicat niciodata sa te sun atunci cand umerii imi erau prea grei sub povara unui vis care se frangea sau cand vroiam sa fac o bucurie pe jumatate cu cineva. Sau cand vroiam sa stiu ca undeva, cineva se roaga pentru mine.
Poate ca prietenia are multe chipuri si definitii, dar fara indoiala fara tine dictionarul si albumul meu ar fi fost incomplet.
Sa iti fie un an soare si verde Onyshorul meu drag.
Si gandurile sa iti fie luminoase si zambetule mereu al tau....fara doar si poate.
Si Dumnezeu sa isi faca mereu pe jumatate copilaria Lui cu tine. Si seninatatea si bucuria Lui sa isi gaseasca mereu locul ei in inima ta.
Si un LA MULTI ANI...cu Sens. De orice fel ar fi.

Lectii de prietenie

Mi s-a intamplat uneori sa trec pe langa unii oameni fara sa-i observ. Poate ca uneori mi-am pus si cortul langa ei. Sau poate ca am stat la aceeasi masa. Si mi-a parut rau...
Mi s-a intamplat uneori sa descopar in spatele unor texte de blog, al unei pizza cu putin gust de cenusa, coapta la foc de tabara, al unor discutii care incepeau intr-un timp cu "ai mancat...?", al unor planuri de tabere...oameni de la care am invatat si inca mai invat sensuri noi ale cuvantului prietenie.
Prieteni nu sunt cei care sunt intotdeauna de acord in toate, dar au puterea sa-si zambeasca si sa mearga mai departe in ciuda diferentelor.
Prieteni nu sunt cei care îþi pun în evidenta doar calitatile, ci te ajuta sa-ti descoperi si defectele si iti pot da o mana de ajutor în îndreptarea lor.
Prietenii nu sunt acolo doar ca sã îti dea dreptate la nesfarsit si sa vina cu cutia de servetele. Ci dupa ce ai terminat tu de bocit….vin cu solutii dintre cele mai practice.
Prietenii se mai pot certa sanatos între ei uneori, chiar si pe teme dintre cele mai abstracte….pentru ca apoi sa se amuze împreuna de ceea ce a fost.
Prieteni sunt cei care sunt gata sa ofere….fara a cere nimic în schimb….pentru ca de asta sunt prietenii.
Prieteni sunt cei care au întotdeauna idei creative în materie de ajutor inclusiv sa-ti deseneze pe mess intrarea pentru ziua explo sau sa o filmeze cu grupa lui pentru tine.
Prieteni sunt cei care urca cu tine si se bucura când ai ajuns în varf. Ca sa îti punã cravata de ghid la gat.
Prietenii pot tãcea un timp pentru ca apoi sã continue discutia din acelasi punct. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Prietenii sunt cei care blocheaza mereu drumul atunci cand iti vine sa lasi totul balta si sa fugi. Sau iti pregatesc un loc in care sa iti tragi sufletul.
Friends are….friends forever!
Multam baieti (Liviu si Horia) pentru lectile pe care le tot invat de ceva vreme incoace de la voi. Si cred ca ar mai fi fost. Si….ani vesnici (ca asta include si multi) si miezosi!