Imi place sa colectionez pietre. De cand tot merg prin tabere, mama s-a obisnuit sa ii vin acasa cu ceva pietricele, mai mici sau mai mari pe care le tot asez pe rafturile bibliotecii. Unele sunt tot adunate in cutii si asteapta ziua in care sa le ia locul celor de pe raft.
Vara asta in una dintre tabere, mi-a atras atentia un lucru pe care poate ca l-am vazut de multe ori dar nu l-am luat in seama. Pietrele de rau (daca tot stai si umpli sticle si speli vase ai vreme sa le observi) au o stralucire si un farmec aparte, cat timp stau in apa. Cand le iau de acolo si le pun in cutiutele mele..dupa un timp devin pietre obisnuite. Nu mai imi atrag atentia cu nimic. Nu mai stralucesc asa cum le vedeam eu acolo in apa.
Asteptand sa trecem un rau, si uitandu-ma la ele mai bine, mi-am dat seama ca...uneori la fel se intampla si cu noi. Exista anumite locuri / medii in care avem o stralucire aparte. In care soarele si apa ne priesc si ne pun in valoare. In momentul in care suntem luati de acolo.... devenim una dintre pietrele care se pierd in cutia cu suveniruri din sifonier.
Care este locul in care te simti ca....piatra in apa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu