Nestiinta

Nu m-a invatat nimeni ce sa fac in prima zi dupa ce o sa pleci. Si nici in toate celelalte. Nu m-a invatat nimeni cum sa imi traiesc diminetile si serile si ce sa fac cu degetele mele care nu mai cauta frenetic mesaje pe care sa le stearga pentru a le face loc altora. De altfel, nici ce sa fac cand nu mai vin. Nu m-a invatat nimeni ce sa fac cu o cutie de scrisori goala, cu o bucata ce concert ce se aude mereu pe fundal, cu un copac care astepta sa infloreasca.
Si pana invat...suflu in julituri sa nu mai usture.

Zambet

De ceva vreme, sambetele dupa-amiaza, de la ora patru in colo sunt la repetitie pentru festivalul explo. Ziua de astazi nu a facut exceptie, la capitolul asta. A facut insa la altele.
Urcandu-ma in metroul de Eroii REvolutiei, m-am asezat pe un scaun langa o mamica. De fapt era scaunul copilului ei, dar cum el mai mult se plimba prin metrou nu mi-am dat seama. Mamica i-a spus poezia cu cine pleaca la plimbare....si el a zambit. Baietelul, ca orice baiat era pasionat de butoane doar ca...mai era cale lunga pana cand coborau ei pentru ca sa poata apasa pe butonul de deschidere a usii. Si pentru ca ei coborau dupa mine, i-am propus ca,la statia la care cobor eu sa apese pe buton si pentru mine...si a fost de acord. Pe urma, relatia fiind facuta mi-am putut permite sa imi exprim zambetul, vazandu-l cum se joaca cu mamica lui. Dupa ce au facut ceva skandenberg (sigur nu am scris corect), baietelul a inceput sa o gadile pe mamica lui. Si ea a reactionat, normal. Si asa m-am bucurat sa-i vad pe amandoi razand. De mult nu am mai vazut parinti care sa rada cu copiii lor. De cele mai multe ori mi se intampla sa ii vad tipand la ei in magazin, sau in parc, sau in orice alta parte, cerandu-le sa taca si sa isi faca cat mai putin simtita prezenta. Si am fost bucuroasa sa descopar ca mai exista totusi si parinti normali, care se joaca si rad cu cei mici, necerandu-le sa fie ceea ce nu pot fi, inca. Iar baiatul din metrou (asa de rau imi pare ca nu l-am intrebat cum il cheama) nici nu a exagerat razand sau tipand sau orice altceva. S-a linistit la fel de frumos cum incepuse. Dupa ce au terminat partea de gadilat, au inceput sa faca socoteala orelor pe care le-au petrecut plimbandu-se astazi si apoi planurile pentru seara.
Cand am coborat, a venit cu mine si a apasat pe buton sa deschida usa (deci exista cavaleri care deschid si usa de la metrou :)
M-am simtit tare bine cu ei azi si am zambit mult privindu-i si gandindu-ma doar un pic la...one day....

Alandala

Descriere: Jucătorii vor fi împărţiţi în 4 grupe. Odată grupele formate, fiecare grupă se va aşeza într-un cerc. În cadrul fiecărei grupe va exista un coordonator care le va explica regulile şi obiectivele jocului. Acesta va trebui să aibă cu el un cronometru.
Obiectivul principal este ca fiecare membru in parte, să îşi spună numele, astfel încât timpul în care grupul reuşeşte să realizeze acest lucru să fie unul cât mai scurt. Membrii grupului aleg sensul de mers. După 2-3 încercări în care timpul lor poate creşte sau scădea, coordonatorul jocului îi va pune să se gândească, ca echipă, la o altă modalitate în care pot realiza acest lucru şi mai repede. (O soluţie ar fi să-şi scrie fiecare numele pe un cartonaş pe care să îl ridice imediat ce-i vine rândul). După ce au căzut împreună de acord asupra unei noi modalităţi, o pot pune în practică.
Un al treilea pas este introducerea competiţiei cu o altă grupă (de aceea este nevoie de 4 grupe), pentru a vedea dacă cealaltă poate dobândi un timp mai bun decât al lor. Cealaltă grupă are dreptul la 2 încercări. După ce şi aceştia au încercat, permite-i celuilalt grup să mai încerce o dată.

Lecţie/obiective: Reţinerea mult mai bine a numelor, interacţiune, lucru în echipă, punct de plecare pentru o discuţie despre competiţie

Discuţie: La încheierea jocului, se va face o discuţie tot pe grupe –fiecare dintre cele 2 grupe aflate in competiţie se vor uni într-una – despre competiţie. Ca punct de plecare ar putea fi următoarele întrebări:
a. În ce măsură a stricat sau nu competiţia farmecul jocului?
b. Când v-aţi simţit mai bine, atunci când aţi vrut să micşoraţi timpul avându-mă etalon pe voi sau când v-aţi aflat în competiţie cu cealaltă grupă? Răspunsurile să fie însoţite de argumente
c. Este competiţia rea?
d. Care ar putea fi efectele ei în viaţa de zi cu zi?
e. Cum te-ai simţit atunci când ai pierdut?
f. Ce anume te ajută să creşti mai mult…competiţia sau provocarea de a te depăşi pe tine?
g. Şi cred că lista ar putea continua.

(Traducere si adaptare dupa Quicksilver - Karl Rohnke si Steve Butler, Kendall/Hunt Publishing Company, 1995)