Asocieri craciunesti

As putea asocia Craciunul cu oala cu sarmale fierte mai toata noaptea, pentru ca atunci erau gazele mai mari si erau ceva sanse sa se faca ( asta este una dintre amintirile mele comuniste)sau cu cojile de portocale puse pe calorifer sau pe dulapul din bucatarie ca sa miroasa frumos in toata casa.
As putea asocia Craciunul cu incercarile nenumarate de a face cozonaci impreuna cu Oana (iubita mea surioara)....incercari de cele mai multe ori sortite esecului. Dar eram gata in fiecare an sa o luam de la capat pentru ca...pentru noi Craciunul insemna cozonaci calzi cu multa, multa nuca. Si cu multa bucurie si culoare (de la globuri, beteala si clopoteii cu Scufita rosie)
As putea asocia Craciunul de om mare cu oameni dragi aflati la o distanta de o cana de ceai, un SMS sau o tastatura, cu seri de colindat si atmosfera de proaspat si acasa din tabara
As vrea sa nu asociez Craciunul cu gustul nostalgic si amar pe care-l am in seara asta. Poate ca am lasat totusi prea mult cartofii la copt.

Trei stari de agregare

Se stie ca apa cunoaste trei stari de agregare: solida, lichida si gazoasa. Dupa 3 zile de Nasterea Sperantei, as putea spune ca si oamenii pot trece prin cele 3 stari. De la gheata de pe manusi, la apa din sosete si aburul pe care il scoti cand respiri cu gura deschisa in frigul de afara.
Au fost trei zile pline....de timpi morti uneori, de voluntari cu care nu stiai uneori ce sa faci, de baloane, de brate pline de pliante si reviste, de oameni faini cu care sa imparti juma de scaun sau un colt de chestie care incalzeste, de ceai si de marionete, de poze cu Vasilica (magarul nostru), de rasete din toata inima cu oameni dragi din Moldova, de colinde.
Mi-ar fi placut uneori sa fie mai multa viata pe acolo, sau mai mult soare, sau sa nu-mi fie atat de somn seara cand ajung acasa.
Dar puse una peste alta...este interesant sa experimentezi trei stari de agregare si alte stari doar intr-o zi.
Si uneori repetat in trei zile.
Si sunt curioasa ce o sa mai urmeze in celelalte doua zile de Nasterea Sperantei care au mai ramas.
Poate vii si tu pe acolo sa le traim impreuna.

Ninsoare

Cand eram mica, imi placea sa stau cu nasul lipit de geam sa vad cum ninge. Fulgii mai mic sau mai mari, cazand pe asfalt, pe stalpul electric, pe batatorul de covoare ma tineau legata de fereastra minute intregi. Pana ma striga mama, spunandu-mi ca las urme pe geamul proaspat spalat.
Eram fascinata de felul in care se asezau unul cate unul si ramaneau pe asfalt. Imi placea cel mai mult cand se termina povestea cu e asfaltul prea cald ca sa ramana si se puneau de-adevaratelea. Chiar si acum ma uimeste felul in care se aseaza fulg langa fulg si formeaza patura alba care acopera tot tot tot. De parca strazile si copacii nu ar putea fi altfel decat albi. Si uneori si copiii care stau cu gura cascata in ninsoare sa simta gustul fulgilor de nea.
Fa Doamne sa ninga peste sufletul meu. Sa ninga peste frunzele uscate, peste colturile in care s-au mai ascuns panze de paianjen, peste praful de pe rafturi, peste golurile din drumurile mele. Sa ninga mult. Si Tu sa zambesti de la fereastra cerului, vazandu-ma cum arat asa....ninsa de.....Tine.