Lectii de vara

Vara mi s-a parut intotdeauna un timp aparte, un an in sine, de vacanta uneori, separat de toate celelalte 9 luni care mai raman. Poate de aceea primele zile de toamna sunt zile in care simt nevoia sa trag linia pentru a vedea ce am invatat, ce am descoperit, ce mai am de lucrat, ce am adunat, daca am adunat suficient pentru a-mi umple cosul acum in prag de septembrie. Vara de 2009 a fost una bogata in lectii, poate nu neaparat in numar ci in miezul lor.
a. Esecurile si neintelegerile nu exista pentru a te face sa renunti. Ci pentru a te motiva ca data viitoare sa faci lucrul respectiv si mai bine. Asta e una dintre lectiile pe care le poti invata cel mai bine in mijlocul copiilor, in momentul in care iti vine sa te tot duci si sa lasi locul altcuiva.
b. Facerea lucrurilor pe jumatate cu cineva, incluzand traseele, studiul, activitatile, drumurile necunoscute, timpul cu grupa, jocurile, cantecul, provocarile si bocancii noroiti le dubleaza intelesul, bucuria si efectul. Multumesc Dana si Emma pentru asta.
c. A spune Nu este dificil pana in momentul in care il spui prima data, cu toata fermitatea si blandetea de care poti da dovada. Cum ar fi...de data asta NU ma mai duc sa spal vasele, chiar daca asta ar implica sa nu mancam.
d. Daca esti foarte concentrat asupra anumitor lucruri sau persoane, risti uneori sa uiti ca mai exista si alti oameni deosebiti si lucruri la fel de deosebite in jurul tau. Si ca lumea nu incepe si nici nu se termina intr-un anumit punct. In punctul in care cred uneori.
e. A parcurge un traseu de munte bogat in semnificatii poate constitui una dintre cele mai mari provocari. Si daca la capatul lui, descoperi ca grohotisul nu a mai fost asa de greu, distanta dintre pietre la fel de mare, intunericul la fel de dens si apa la fel de rece iar inima ta este la locul ei, fara regrete si nostalgii inseamnea ca ai crescut. Si ce bine e sa te culci seara cu sentimentul ca esti un pic mai mare.
f. Dumnezeu are tot timpul o rezerva de putere pentru noi, pe care o activeaza atunci cand ai impresia ca nu mai poti. Fie ca e vorba de un traseu de munte, de o zi de activitati pe care o ai de dus la capat, de o tabara, de o traducere, de o lupta cu o anumita stare. Si daca totusi nu mai poti, are suficienta rabdare sa iti incarci bateriile si sa te ridici. Si da aceeasi rabdare si celor care impart drumul cu tine.
g. Unul dintre lucrurile care fac farmecul unui om este si capacitatea lui de a te surprinde (intr-un mod bun) atunci cand te astepti mai putin sau poate cand crezi ca te-ai obisnuit deja cu tot si nu ar mai avea cu ce sa te surprinda. Cum ar fi ramanerea in urma cu grupul fruntas din coada a cuiva care ar fi putut foarte bine sa mearga in fata, straduinta cuiva de a te ajuta sa ajungi pana sus in varf, incluzand rabdare, voie buna, motivatie si cantec, sau o lanterna pusa la locul potrivit atunci cand ai cea mai mare nevoie de ea.
Si ar mai fi fost lectii despre fluturi, despre provocari, despre raspunsuri la rugaciuni, despre bucuria de a ajunge in varf si despre prietenie dar despre toate acestea mai pe indelete in povesti din serile de toamna.

Buchet de floarea soarelui

Dincolo de faptul ca dumneaei incepe sa fie una dintre florile mele preferate prin simplitatea, coloritul si setea ei de lumina, Floarea-Soarelui este si numele noii mele grupe de exploratori alaturi de care m-am jucat, am ras, am cantat, m-am gadilat, am spalat vase, m-am batut cu apa, am batut carari de munte, m-am rugat si am crescut in vara aceasta, in tabara Nicodim: 19-26 iulie, Valea Rasnovului.
Pe principiul ca unele lucruri trebuie repetate pentru a nu fi uitate, am invatat din nou lectia lui a nu judeca pripit pentru ca s-ar putea sa te inseli. Ceea ce la inceput parea a fi un loc mic, plin de iarba, neprietenos, vecin cu musuroaie de furnici s-a dovedit pana la sfarsit a fi o poiana plina de soare si de frumos. Oriunde iti intorceai privirea dadeai de un peisaj de munte de toata frumusetea.
Vreme de o saptamana m-am bucurat de un studiu biblic miezos cu Dana, in fiecare dimineata (multam Dana ca erai mereu un imbold ca sa ies mai devreme din cort), de o grupa de copii lipiciosi, iubitori dar si bureti de rabdare (adica pot absorbi uneori toate rezervele de rabdare acumulate), de o masa construita cap coada de noi, fetele (am uitat sa mentionez daca nu v-ati dat seama dupa nume ca grupa Floarea-Soarelui are in componenta 7 fete si atat) care a rezistat toata saptamana, de trasee de munte duse cu sufletul in gat pana aproape in varf (Rebeca a fost singura din grupa care a ajuns pana in varf de tot), stimulatoare de decizii mari cu privire la efortul fizic pe viitor, de cuvinte si glume al caror inteles il prindeam doar noi, de momente faine de studiu cu grupa dimineata sub stejar, de scripete, scara uriasului si panza de paianjen, de lectii faine...
Dintre toate, cea mai aproape de inima mea ar fi aceea ca situatiile dificile si ratarile nu ar trebui sa te faca sa renunti ci doar sa iti arate unde si cat mai ai de lucrat.
Si eu una abia astept sa vina toamna sa reincep sa lucrez cu florile mele de soare.
P.S. Multam Steliana pentru poze

Provocari

De vreo 2 zile raspund unei serii intregi de provocari. Dincolo de provocarea ridicata de auzirea a limbi straine de toate soiurile in jurul tau si aceea de a dormi pe culoarul dintre sirurile de scaune din autocar ar mai fi inca vreo doua pe care le-am colectat azi.
Provocarea de a participa la un cros. Adica eu sa alerg, sa am numar de concurs, trec de start si de linia de sosire. Linie pe care mi-am pus-o din start, propunandu-mi sa alerg doar o tura, adica un kilometru si jumatate. Si la sfarsit am fost atat de bucuroasa pentru ca reusit. Si am facut un lucru la care nu m-as fi gandit niciodata.
Provocarea de a te bucura de gesturile gratuite si placute ale celor de langa tine a fost o alta la fel de faina pe care am trecut-o azi dar despre asta alta data pentru ca Pascal imi spune deja ca mi-a cam expirat timpul.
Abia astept sa vad ce provocari mai primesc maine.