Asteptari....de demult

Astept cu nerabdare ziua în care ma voi plimba cu primavara de mana şi în inima mea va fi înflorit un pui de magnolie. Aştept ziua în care ma voi uita în ochii ei si voi regăsi acolo lumina din privirea ta si zambetul. Astept ziua în care mi se va fi redat ceea ce mi-a fost luat: jocul, zambetul si urma pasului tau pe zapada sau pe nisipul marii. Astept ziua când visele vor deveni realitate, fiind adunate ciob cu ciob si prinse laolalta. Prefer un vis lipit, cu cioburi de diferite culori, luate din diverse locuri, desprinse din sperante cu miros de gutuie ingalbenita, decat un vis care nu mai vine niciodata, un vis ale cărui aripi le-a taiat un copil în naivitatea lui. As prefera chiar si un ciob taios decat un fulg de aripa pe care să mi-l ia vantul din palma si nici sa nu mai simt ca exista. Ciobul imi lass in palma rana lui, urma lui pe cand fulgul din aripa zboara si raman cu gandul lui si atat. Si oricum am inceput sa ma obisnuiesc deja cu rana ciobului din inima. Astept sa ms plimb cu primavara de mana in zorii unei dimineti cu parfum de liliac inflorit.